“atenţie”, bacşiş, blat, ciubuc,“drept”, “injecţie”, mânjeală, mâzdă, mită, peşcheş, plocon, şpagă, şperţ, sfănţuială, ruşfeţ, ….Or mai fi. Ce de multe cuvinte pot fi folosite pentru aceleaşi lucruri. Eschimoşii au peste 20 de cuvinte pentru a descrie culoarea “alb”

De cînd se face vorbire despre criză, peste tot dau numai de analize. Care mai de care, scrise de multe ori din faţa calculatorului, pe baza “informaţiilor oficiale” sau “de pe surse”. O puzderie de cifre în condiţiile în care, cred eu, lipsesc totuşi multe din piesele acestui puzzle.  Şi despre CAUZĂ tot nu se vorbeşte prea mult.

Chiar dacă există o asemănare destul de mare între teoriile economice ale lui Milton Friedman şi ce trăim în vremurile astea, nu despre criză economică vreau să scriu acum. Nu mă pricep.

“Public corruption is one of the FBI’s top investigative priorities—behind only terrorism, espionage, and cyber crimes. Why? Because of its impact on our democracy and national security. Public corruption can affect everything from how well our borders are secured and our neighborhoods protected…to verdicts handed down in courts…to the quality of our roads and schools. And it takes a significant toll on our pocketbooks, too, siphoning off tax dollars.”

Acesta este filmul. Dar nu la noi. 

Indiferent dacă mă refer la clasa politică sau la cei din conducerea firmelor, stilul managerial orientat pe termen scurt a fost cel care a condus la situaţia în care am ajuns acum. A fost sămînţa din care a răsărit “nevoia” de fraudă. Presiunea pusă pe creşterea “profitabilităţii”  curente şi oportunităţile reduse pentru realizarea acesteia, de ambele părţi (politic şi economic), a fost mai apoi terenul fertil pe care s-a dezvoltat. Şi acum, la 20 de ani de la majorat, a ajuns elevată şi cochetă. 

Înţeleg  prin “gulerele albe” un grup vizibil public în mod constant, zilnic, pentru care disocierea politică-afacere nu se poate realiza. Acest grup, prezintă pe toate canalalele  media o explicaţie “ideologică”, susţinută cu cifre, a acţiunilor sale, explicaţie ce devine curînd  acceptată. Fără a fi pe deplin înţeleasă de omul de rînd.

Să se taie. Să se dea afară. Să se reducă. Să se aplice. Să se calculeze. Sau: să nu se – taie, dea afară…..

“Gulerele albe” sînt motivate în primul rînd de normele/regulile sociale, acceptate şi întărite de alte grupuri care, indirect, sprijină activitatea ilegală. În foarte mult cazuri, organizaţia însăşi comite această infracţiune, uneori datorită faptului că aceasta poate fi singurul răspuns la cerinţele economice! În caz contrar, a dispărea în neant.

Nu există doar corupţi. Există şi corupători. Cauză şi efect. Se văd. Se simt. Victimele sînt naive, scopul este disimulat. O brumă de legalitatea este asigurată.

Fiecare din aceste grupuri, cele de afaceri pe de o parte şi cele politice pe de altă parte,prezintă propria viziune prin care clamează “soluţii”. Fiecare caută să obţină o cît mai largă recunoaştere a viziunii lor. Schimbările în fapt sînt cosmetice, camuflaj (averile se prezumă a fi licite, dar avem ANI…..). Interesele celor care controlează maşinăria statului sunt protejate împotriva unor reglementări severe. 

Fac în final p trimitere la Douglas North şi cartea sa “Instituţii, schimbare instituţională şi performanţă economică” – Ed. Ştiinţa, 2003.

În studiul său instituţiile sînt definite ca fiind regula jocului. Instituţiile pot să includă familia, firma de curînd înfiinţată, pieţele de capital, sistemul de creditare bancară, sistemul juridic, clauzele contractuale, etc. În momentul în care regulile jocului oferă o motivaţie consistentă cu interesul individual, comportamentul oamenilor se va conforma în general regulilor formale (legislaţia, clauzele contractuale de exemplu). Dar dacă aceste reguli formale intră în conflict cu interesul individual, atunci oamenii vor fi motivaţi să încalce aceste reguli şi să suporte consecinţele acţiunilor realizate. Prin urmare, instituţiile determină costul tranzacţiilor şi influenţează alegerea indivizilor!

"Care este originea constrîngerilor neoficiale? Ele vin dintr-o informaţie transmisă pe cale socială şi reprezintă o parte a moştenirii pe care o numim cultură."