Într-un post anterior  încercam să scot în evidență că există o variabilă pe care se întîmplă să o omitem atunci cînd discutăm despre riscuri: dimensiunea temporală.

Pe 11 noiembrie am prezentat la evenimentul organizat de PRMIA la KPMG cum poate fi folosit COBIT în managementul riscurilor,  mai ales în cazul Regulamentului 18 BNR (și conexiunea cu Basel II în ceea ce priveşte aspectele operaţionale). Cu această ocazie am insistat mult pe triada percepţii-presupuneri-aşteptări (PPA). Am afirmat, cam abrupt ce-i drept, că prezumţia folosirii aceloraşi cifre/date de intrare în cadrul modelelor şi omiterea contextului în care modelul se aplică, nu va conduce la rezultate reale (dacă instituţiile bancare se supun acordului Basel II, de ce au avut probleme?!).

În teoria riscurilor se mai face referire la un concept: incertitudine. Dar aşa cum dimensiunea temporală a unui eveniment există doar în mintea noastră, la fel se întîmplă şi în cazul incetitudinii deoarece aceasta este o construcţie psihologică. Am insistat la începutul  prezentării asupra faptului că riscul este multidimensional iar a limita analiza sa doar la impact, probabilitate, frecvenţă etc nu ne va conduce la rezultate obiective. S-a adus imediat în discuţie argumentul datelor statistice ca instrument pe care se bazează estimarea riscurilor. Problema cea mai dificilă însă în acest caz este dată de relevanţa acestora! Este principalul motiv pentru care, căutînd să limităm subiectivitatea şi să nu ne lăsăm amăgiţi de cifre, vrom ajunge la scenarii şi ipoteze.

Certitudinile false (PPA) cu care mintea noastră se simte confortabilă au condus la o anumită atitudine în ceea ce priveşte gradul de îndatorare, de exemplu. Am mai amintit şi de modul diferit în care funcţionează creierul nostru: aversiunea faţă de risc în cazul femeilor este mai mare decît la bărbaţi. Contează deci şi cine face analiza.

Spre finalul prezentării am citat din Mark Twain:

“Courage is the mastery of fear, not the absence of fear.”

Frica este un rezultat  al riscurilor pe care fiecare dintre noi le percepem.

Ca o concluzie: riscurile de care face vorbire literatura sînt riscuri medii obţinute pe baza unor date statistice! Chiar dacă folosim aceleaşi modele, factorii sociali, culturali etc. afectează modul în care fiecare dintre noi percepem riscurile.