Notă: următoarele paragrafe sînt citate din cartea: Lebăda neagră. Impactul foarte puțin probabilului. Este lucrarea ce poate fi eticheată foarte bine drept “lectură obligatorie” pentru cei ce aspiră să înţeleagă cum stau lucrurile cu riscurile.

Incapacitatea noastră de predicţie în medii supuse Lebedei Negre, împreună cu o lipsă generală de cunoştinţe în ceea ce priveşte starea de fapt fac ca oameni din anumite profesiuni să nu fie experţi, deşi ei cred acest lucru. Pe baza faptelor empirice ei nu ştiu mai multe lucruri despre obiectul lor de studiu decît populaţia obişnuită, dar se pricep mult mai bine la a alcătui o povestire sau, şi mai rău la a ne ameţi cu modele matematice complicate. De asemenea, este foarte probabil să poarte cravată.

Avem tendinţa de a învăţa ceea ce este exact, nu ceea ce este general.

Mintea umană suferă de trei tulburări atunci când intră în contact cu istoria. Pe acestea le numesc “tripleta opacităţii”:

• iluzia înţelegerii sau modul în care crede fiecare că înţelege ce se petrece într-o lume care este mai complicată (sau mai supusă aleatoriului) decâ îşi dă seama;
• distorsiunea retrospectivă, sau modul în care putem evalua unele aspecte numai după ce faptele au avut loc, ca şi cum ar fi privite într-o oglindă retrovizoare (istoria pare mai limpede şi mai organizată în cărţile de istorie decât în realitatea empirică)
• evaluarea exagerată a informaţiilor factuale şi handicapul celor care deţin autoritatea sau sunt învăţaţi, mai ales atunci când aceştia creează categorii.

(…) mintea noastră este o minunată maşinărie de producere a explicaţiilor, capabilă să dea sens aproape tuturor lucrurilor şi să încropească explicaţii pentru tot felul de fenomene, dar, în general, incapabilă să accepte ideea nepredictibilităţii.

(…) cu cît persoana era mai inteligentă, cu atât mai valabilă era explicaţia.

• Ne concentrăm asupra unor porţiuni dinainte selectate din ceea ce vedem şi, pornind de la cestea, generalizăm cu privire la ceea ce nu vedem: eroarea confirmării.
• Ne autoamăgim cu poveşti care ne potolesc setea platonică pentru diverse tipare: eroarea narativă.
• Ne comportăm ca şi cum Lebăda Neagră nu există: natura umană nu este făcută pentru Lebede Negre
• Ceea ce vedem nu este neapărat tot ceea ce există. Istoria ascunde Lebede Negre de noi şi ne face să ne formăm o idee greşită privitoare la şansele de apariţie a unor astfel de evenimente: aceasta este distorsiunea dovezii tăcute.
• Ne “canalizăm”, adică ne concentrăm asupra unor surse bine definite ale incertitudinii, asupra unei liste detaliate de Lebede Negre (dezavantajîndu-le pe celelalte, care nu ne vin în minte).

Vă doresc lectură tihnită.