În teoria managementului riscurilor există înrădăcinată şi transmisă prin mijloace de informare academice şi nu numai, credinţa conform căreia, cunoscând modul în care s-au desfăşurat lucrurile în trecut se poate prognoza un eveniment viitor. Sunt un cotestatar al modelelor matematice aplicate fără prea mult discernământ în managementul riscurilor. Am şi un argument: aceste modele…
Notă: următoarele paragrafe sînt citate din cartea: Lebăda neagră. Impactul foarte puțin probabilului. Este lucrarea ce poate fi eticheată foarte bine drept “lectură obligatorie” pentru cei ce aspiră să înţeleagă cum stau lucrurile cu riscurile. Incapacitatea noastră de predicţie în medii supuse Lebedei Negre, împreună cu o lipsă generală de cunoştinţe în ceea ce priveşte starea de fapt fac ca oameni din anumite profesiuni să nu fie experţi, deşi ei cred acest lucru. Pe baza faptelor empirice ei nu ştiu mai multe lucruri despre obiectul lor de studiu decît populaţia obişnuită, dar se pricep mult mai bine la a alcătui o povestire sau, şi mai rău la a ne ameţi cu modele matematice complicate. De asemenea, este foarte probabil să poarte cravată. Avem tendinţa de a învăţa ceea ce este exact, nu…
Exerciţiu: Care din cele două obiecte este mai mare? Se știe că nu vedem cu ochii, ci cu “mintea”. Cele două mese sînt egale . (adaptare după Betty Edwards – Drawing on the Right Side of the Brain) Vedem de cele mai multe ori aşa cum sîntem noi, nu cum sînt lucrurile…… Pentru managementul riscurilor e foarte important să nu uităm că de foarte multe ori “sîntem orbi”.
În încercările mele de a mai ridica din ceața legată de managementul riscului, am început să citesc o carte despre teoria haosului (Does God play dice?: the new mathematics of chaos, de Ian Stewart). În ea, o referire la lucrarea teologului Thomas Burnet, intitulată Telluris Theoria Sacra și publicată prima dată în limba latină…
Într-o postare anterioară aveam următoarea imagine: Din cărți sau metodologii mai mult sau mai puțin cunoscute sîntem sfătuiți să folosim probabilități pe baza datelor actuariale/statistice din istoria firmei. Reformulînd: sîntem în PREZENT și analizăm TRECUTUL. Din logurile sistemului observăm că am avut un număr X de evenimente negative cu impactul Y1, Y2…pe parcursul unui an. Calculăm probabilitatea. Atunci, în trecut, acel eveniment a fost afectat de anumite variabile și s-a petrecut într-un anumit context. Ne concentrăm de fapt pe ceea ce ȘTIM deja. Cu siguranță însă au fost evenimente care s-au întîmplat altora dar nouă nu. Altfel spus, am fost de partea cealaltă a eșantionului. Despre aceste evenimente NU ȘTIM NIMIC și drept urmare le omitem inconștient din analiza noastră. Nu facem nici o analiză cu privire la ceea ce…
ADRIAN B. MUNTEANU 