Cît de mult putem accepta din ceea ce cunoaştem? Dar din ceea ce nu cunoaştem?
Majoritatea metodologiilor de evaluare a riscurilor prezintă două dimensiuni ale subiectului: probabilitatea şi severitatea/impactul: În alte lucrări, imaginea de mai sus arată altfel: Aţi observat că sînt inversate axele? Am scris, de mai multe ori, că teoria riscurilor are la bază probabilităţi iar probabilităţile se bazează pe teoria numerelor mari. Altfel spus, atunci cînd dorim o modificare asupra viitorului, schimbarea trebuie realizată în prezent, pe baza unor informaţii cît mai corecte şi complete despre trecut. Am scris/spus, la fel de des, că în lipsa unor astfel de informaţii, managementul riscurilor este irelevant. Este făcut de dragul de a fi făcut sau pentru că e o cerinţă de conformitate. Recunosc că e puţin forţată afirmaţia anterioară. Ceva, ceva tot se obţine. Ce lipseşte din primul meu grafic şi din cel de la ITGI? Cea de a treia dimensiune care apare în ultima…