Tocmai am citit că Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională (n.b: cine o fi gîndit denumirea asta?) în parteneriat cu Ministerul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic (MCPDC) organizează a doua dezbatere publică  referitoare la proiectul de Lege privind securitatea cibernetică a României.

Pînă aici totul sună bine. Doar că versiunea care se discută a doua oară este aceeași care s-a discutat și acum o săptămînă.

Ca să vă faceți o idee despre dialogul din prima sesiune de consultări:

Cine este „elefantul„? Legea în discuție.

Cine este „ceața„? Securitatea cibernetică.

Ați remarcat: abia la 6 luni de la promulgarea legii vom ști care sînt infrastructurile cibernetice, dar pînă atunci se rezolvă tot pentru toți! R E M A R C A B I L.

Cred că știu și de ce legea are așa multe scăpări.

Inițiatorii nu au cerut și o opinie „avizată și competentă„ din partea Academiei de Științe ale Securității Naționale.

Opinii și sfaturi emise de „mințile luminate„ adunate de dl. general și profesor și universitar și conducător de doctorat Gabriel Oprea.