SPOIÁLĂ, spoieli, s. f. Faptul de a (se) spoi; spoit¹, văruială. ♦ (Concr.) Strat protector cu care se acoperă suprafața unui obiect. ♦ Fig. însușire superficială a unor maniere civilizate, a unor noțiuni de cultură etc.; pospăială.

Cam așa cred că pot fi caracterizate vremurile de acum.

Facem „conferințe„ despre securitate; „întîlniri de lucru„; „prezentări„ care mai de care mai de actualitate; „proiecte„; „fonduri„; „analizăm„ și „dezvoltăm„ și „antamăm„; citim în diagonală și atîrnăm „cartoane„ pe pereți.

În tot acest timp, certificările ISO 27001 sînt așa cum sînt; legislația IT este la genunchiul broaștei; CNP-urile zburdă nestingherite pe cîmpiile Google; „auditul„ este un fel de „colegiu fără BAC„….

Nu contează! Bifăm „task„, completăm „template„, calculăm „KPI„ și atingem „targetul„. Sîntem „task oriented„ cu „added value„ și discount de conștiință!

“Omul e singurul animal care iși poate rata viața… Rața rămîne rață orice ar face”.„ – Nae Ionescu„