(Cîteva detalii comprimate despre subiectul intervenției de pe Linkedin: lupta cu dezinformarea trebuie să înceapă din școală. Altfel nu vor exista rezultate.)

În urmă cu peste 70.000 de ani, Pămîntul nu era dominat de oameni. Youval Noah Harari spune (într-o prezentare Tedex, după ce a scris Sapiens) că am ajuns să dominăm planeta pentru că sîntem singurele animale care pot coopera în grupuri foarte mari și diverse. Și putem coopera flexibil cu un număr nelimitat de străini pentru că doar noi, dintre toate animalele de pe planetă, putem crea și crede în ficțiuni. Atît timp cît toți oamenii cred în aceeași ficțiune (de exemplu ”candidatul X este salvatorul țării, trimisul lui Dumnezeu”), toți vor asculta și urmări aceleași reguli,  aceleași norme, aceleași valori. Concluzia sa este că oamenii domină lumea pentru că trăiesc într-o realitate duală: cea obiectivă și cea ficțională.

De unde am pornit

Știm că, la începuturi, nu noi am dominat planeta. Creierul omului, în vremurile preistorice, nu era folosit pentru a descoperi adevărul obiectiv, ci pentru a lua decizii rapide și suficient de bune pentru supraviețuire. Acela era contextul. Omul acelor vremuri era un solitar și gîndea euristic: rapid, intuitiv, emoțional. Iar creierul nostru era un simplu detector de tipare. (Nu am reuşi să domesticim toate mamiferele și nici toate plantele care cresc în lumea asta.)

Apoi a descoperit aparteneța la grup. Timp de mii de ani, supraviețuirea sa a depins de această apartenență. Excluderea din grup era echivalentă cu moartea de cele mai multe ori.

Privind la acel trecut cu cunoștințele de astăzi avem și explicații: cortexul cingulat anterior (ACC) este cel care procesează durerea socială similar cu durerea fizică. Apoi oxitocina întărește încrederea și conformismul față de membrii grupului: crezînd ceea ce crede grupul îi oferea omului preistoric siguranță și recompensă emoțională – ”Fac și eu ce fac ceilalți!” (Sună cunoscut?)

O altă structură din creier despre care ne face vorbire știința este amygdala. Situată adânc în lobul temporal medial este structura esențială pentru procesarea emoțiilor, mai ales a fricii și detectarea pericolelor. Am supraviețuit pericolelor datorită acestei structuri care a evoluat pentru a reacționa la pericole și emoții puternice (frica, furia, dezgustul).
Toate emoțiile puternice stimulează însă consolidarea memoriei prin conexiunea amygdala–hipocamp: ne aducem aminte aproape toate amănuntele din întîmplările ”rele” și mai puține din cele ”firești”.

Și în lumea aceea nesigură, în care să ai ce mînca și să nu fii ucis erau dorințele supreme, creierul nostru a dat naștere..părtinirilor (bias): era important ce spune grupul/tribul, șeful, amintirile ”rele” ca să nu fii exclus

Un creier vechi într-o lume nouă(digitală)

La scara istoriei omenirii, 70-80.000 de ani nu reprezintă nimic. Creierul nostru a evoluat (în milioane de ani) pentru o lume lentă, locală și cu interacțiuni directe. Despre internet, viteză și globalizare discutăm și învățăm de 35 de ani. Ne place sau nu, creierul nostru nu este încă adaptat lumii în care trăim: nu este capabil să proceseze cantitatea de informații care i se livrează în fiecare minut.

Contextul este total schimbat: de la relații de încredere tribale am ajuns la ”relații bazate pe algoritmi”; de la grupuri de cîțiva (zeci) de indivizi, la grupuri continentale şi apoi globale; de la povești/ficțiuni distribuite în grup ”la lumina focului”, la viralizare lor globală.

Și atunci ca și acum creierul nostru avea nevoie de energie: dopamina.

Am fost fumător. Nicotina din țigară pătrunde foarte rapid în sânge și de acolo ajunge la creier unde se produce…. dopamina. Creierul nu „știe” că sursa plăcerii este externă: el înregistrează doar plăcerea și o asociază cu comportamentul. Și spune: îmi place, îmi vreau recompensa!

Aceelași proces se întîmplă în lumea digitală: distribuirea de informații care susțin grupul din care facem parte sau credințele acestuia sau primirea ”aprobării sociale”, nu doar că „ne face plăcere” ci recompensează neurochimic conformismul cognitiv și transformă credințele în identitate. Aceasta este una dintre principalele cauze pentru care dezinformarea persistă, chiar și atunci când există dovezi clare contrare: corectarea nu oferă dopamină, dar aprobarea socială da.

Rezolvarea: să fii sănătos, informat, conectat și conștient social

Reformulînd: să fii instruit/educat. Și aici intervine…școala…Doar că, în acest moment, impresia mea este că școala românească este încremenită în secolul XIX, în modelul societății aflată la început de industrializare:

• sursele de informații de astăzi nu mai sînt cele de acum 30 de ani: ”information at our fingertips”
• în continuare ”frica de eșec” este parte a educației: am evoluat prin ”trial and error”, prin urmare a greși și a corecta este o dovadă de inteligență, nu de slăbiciune!
• în continuare se pune presiune pe apartenența la grup (”ăia buni” vs ”ăia slabi”)
• în continuare se învață…..comentarii dar se face tam-tam despre ”gîndirea critică”
• Examenul de ”Competențe digitale” de la finalul clasei a XII a este despre trecut….
• ….(completați)

ȘCOALA trebuie să fie de fapt vaccinul cognitiv contra dezinformării. Celelalte instituții fac apoi ”regula jocului”.