Am primit pe mail o întrebare legată de factura electronică şi ce se întîmplă dacă frumuseţea de Lege 260/2007 a fost abrogată.

Răspuns: Nimic. Lucrurile ar fi foarte simple dacă ar exista o colaborare mai bună între business şi IT.

Şi acum explicaţiile.

În primul rînd, de ce trebuia abrogată Legea 260/2007? Pentru că, probabil se ştia că la nivelul Consiliului Uniunii Europene se lucrează la modificarea Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce priveşte normele privind facturarea. Care Directivă spune printre altele:

“ Deoarece utilizarea facturării electronice poate ajuta întreprinderile să reducă costurile şi să  fie mai competitive, actualele cerinţe TVA privind facturarea electronică trebuie revizuite pentru a îndepărta sarcinile existente şi barierele din calea utilizării sistemului. Facturile pe suport de hârtie şi facturile electronice ar trebui să fie tratate în acelaşi mod, iar sarcina financiară privind facturarea pe suport de hârtie ar trebui să nu crească. Egalitatea de tratament ar trebui să se aplice, de asemenea, în ceea ce priveşte competenţele autorităţilor fiscale.”

Revenind cu picioarele în ţara noastră, ne-a mai rămas doar Codul Fiscal, art.158, alin 8, lit. c. Încă nemodificat. Conform Normelor de aplicare a acestui Cod, ştampila şi semnătura nu mai sînt elemente a căror existenţă este obligatorie pe factură! Referinţele din Cod la factura electronică în sensul semnăturii electronice şi a centralizatorului facturilor emise îi vizează strict pe cei care emit, transmit şi stochează facturi prin mijloace electronice! Cei care însă arhivează facturi pe suport hîrtie pot trimite către beneficiari un simplu e mail cu un pdf/factură (de exemplu). ANAF consideră că factura astfel primită  şi printată poate fi considerată exemplar original!

Dacă în schimb doreşti să elimini hîrtia, se pun în practică prevederile Legii 455/2001!

Doar atît.