“Văd că te-ai oprit la această profesiune pentru că ai văzut cum procedează un învăţător sau o învăţătoare şi-ai gîndit că nu ţi-ar fi prea greu să înveţi şi tu pe alţii. Dar ca să înveţi pe alţii trebuie să cunoşti în primul rînd arta (felul) de a învăţa, să ai sufletul înzestrat cu multă răbdare, foarte multă răbdare şi bunăvoinţă şi în al doilea rînd trebuie să fii tu întîi învăţată.

Eu socotesc că cel mai greu lucru este să fii învăţătorul altora. Nu e de ajuns să vezi cum fac alţi învăţători  şi să te gîndeşti că ceea ce fac nu-i mare lucru nici pentru tine. Tu ca elevă poţi vedea şi ceea ce ar trebui să facă şi nu fac aşa cum am văzut şi eu cînd am fost elev şi apoi mai mult cînd am fost inspector şcolar.

A fi învăţător înseamnă a fi conştiincios, corect, veşnic tînăr şi cu voie bună faţă de toţi, totdeauna să fii în stare să ajuţi pe alţii, niciodată să nu ceri ajutor…Vei putea tu face faţă la toate acestea? Liceul pedagogic îţi va da cunoştinţele necesare, dar sufletul e cel pe care îl ai. Pe acesta să te bazezi ”

Mi-am permis să reiau de pe blogul unui cunoscut, un fragment dintr-o scrisoare de acum 60 de ani (scanată), rînduri scrise de un tată către fiica sa.

Îmi permit acum să citez din ce îşi doreşte ISACA. Ca o continuare a rîndurilor de mai sus.

“I will work to promote the association, its aims and its purposes, as stated in the …..Chapter bylaws. Also I understand that this is a volunteer position, and I will not be paid for any services rendered to the chapter, unless a special, separate agreement in writing is undertaken.”

Am credinţa că dacă nu există motivaţie şi pasiune, schimbarea nu poate avea loc! Sînt lucruri tot atît de importante pe cît de importantă este competenţa profesională.  Indiferent de domeniul avut în vedere. Dacă aceste două ingrediente lipsesc nu discutăm de altceva decît de “personal branding”.