Despre factura electronica am mai scris. Despre transformarea acesteia din punct de vedere al securitatii am circotit. In iulie a fost promulgata o noua Lege. De asta data, semnarea electronica a unei facturi nu mai este suficienta! Devine obligatorie si marcarea sa temporala. Am citit si nu reusesc sa inteleg cu atit mai mult cu cit exista o Directiva europeana care precizeaza ca lucrurile nu trebuie complicate. Pentru facturi exista un control incrucisat care este aplicabil majoritatii afacerilor autohtone: Declaratie informativa privind livrarile/prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriul national” se completeaza si se depune de catre:
- persoanele impozabile inregistrate in scopuri de TVA in Romania, pentru orice operatiune taxabila pentru care este emisa o factura, inclusiv pentru avansuri, si pentru care exigibilitatea intervine in perioada de raportare
- persoanele impozabile inregistrate in scopuri de TVA in Romania care realizeaza in Romania, de la persoanele impozabile inregistrate in scopuri de TVA in Romania, achizitii de bunuri sau servicii taxabile cu cota prevazuta de lege.
Despre costuri, despre cine cistiga si cine pierde…ma abtin de la comentarii.
Circotesc insa despre o definitie:
„a)emiterea facturilor în formă electronică – operaţiunea de întocmire, semnare electronică şi marcare temporală a facturilor în formă electronică, în scopul arhivării lor în formă electronică, indiferent dacă transmiterea se face în formă electronică sau pe suport hârtie;”
Indiferent cum se face transmiterea? 🙂
In scopul arhivarii electronice? 🙂
Si sa nu uitam ca trebuie sa intervina si MCSI:
Articolul 11
Ministerul Finanţelor Publice verifică aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, cu excepţia condiţiilor prevăzute la art. 10, a căror respectare este verificată de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.
Adica :
Emitentul facturii în formă electronică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:a)să dispună de mijloace tehnice şi umane corespunzătoare pentru garantarea securităţii, fiabilităţii şi continuităţii serviciilor de prelucrare a datelor în formă electronică;b)să folosească personal cu cunoştinţe de specialitate în domeniul tehnologiei semnăturii electronice şi cu o practică suficienta in ceea ce priveste procedurile de securitate corespunzatoarec)să fie în măsură să gestioneze şi să arhiveze toate informaţiile privind fiecare factură în formă electronică emisă, pe perioada de timp stabilită prin normele legale în vigoare;d)să utilizeze sisteme de arhivare electronică în conformitate cu prevederile Legii nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică. Pe durata arhivării, persoanele care au responsabilitatea arhivării vor lua măsuri ca orice factură în formă electronică să poată fi accesată numai de către emitent, beneficiar sau organele abilitate prin lege.
Frumos servita….c, d…..
ADRIAN B. MUNTEANU 
O completare pentru cazul facturilor pe suport hirtie:
Art. 155 alin.(8) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare :
„- (8)Factura fiscala trebuie sa cuprinda obligatoriu urmatoarele informatii:
a)seria si numarul facturii;
b)data emiterii facturii;
c)numele, adresa si codul de inregistrare fiscala al persoanei care emite factura;
d)numele, adresa si codul de inregistrare fiscala, dupa caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii;
e)denumirea si cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;
f)valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adaugata;
g)cota de taxa pe valoarea adaugata sau mentiunea scutit cu drept de deducere, scutit fara drept de deducere, neimpozabil sau neinclus in baza de impozitare, dupa caz;
h)valoarea taxei pe valoarea adaugata, pentru operatiunile taxabile.”
SEMNAREA SI STAMPILAREA FACTURILOR PE SUPORT HIRTIE NU SUNT OBLIGATORII! Exista alte controle incrucisate prin care se face verificarea.
Poate ar fi bine ca si acestea sa aiba…..marca temporala…..:))
Pentru transmiterea facturilor prin mijloace electronice avem deja clarificarea ANAF:
Vezi si http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/faq/tva/tva4_11feb09.htm
Si prevederile Directivei Europene:
(1) Facturile trimise sau puse la dispozitie prin mijloace electronice sunt acceptate de statele membre, cu conditia ca autenticitatea originii si integritatea continutului acestora sa fie garantate prin una dintre metodele urmatoare:
(a) printr-o semnatura electronica avansata in sensul articolului 2 punctul 2 din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnaturile electronice [12];
(b) printr-un schimb electronic de date (electronic data interchange – EDI), astfel cum a fost definit la articolul 2 din Recomandarea 1994/820/CE a Comisiei din 19 octombrie 1994 privind aspectele juridice ale schimbului electronic de date [13], in cazul in care acordul privind schimbul prevede utilizarea unor proceduri prin care se garanteaza autenticitatea originii si integritatea datelor.
Cu toate acestea, facturile pot fi trimise sau puse la dispozitie si prin alte mijloace electronice, sub rezerva acceptarii de catre statele membre in cauza.
(2) În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (a), statele membre pot solicita ca semnatura electronica avansata sa se bazeze pe un certificat calificat si sa fie creata de un dispozitiv securizat de creare a semnaturii in sensul articolului 2 punctele 6 si 10 din Directiva 1999/93/CE.
(3) În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (b), statele membre pot, de asemenea, sa solicite trimiterea unui document suplimentar centralizator pe suport de hartie, sub rezerva conditiilor pe care le stabilesc.
Articolul 234
Statele membre nu pot impune persoanelor impozabile care livreaza bunuri sau presteaza servicii pe teritoriul lor alte obligatii sau formalitati in legatura cu trimiterea sau punerea la dispozitie a facturilor prin mijloace electronice.
Articolul 235
Statele membre pot stabili conditii specifice pentru facturile emise prin mijloace electronice in privinta livrarii de bunuri sau prestarii de servicii pe teritoriul lor dintr-o tara cu care nu exista nici un instrument juridic privind asistenta reciproca avand o sfera de aplicare similara celei prevazute de Directiva 76/308/CEE si de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003.
Articolul 236
În cazul in care unele loturi ce contin mai multe facturi sunt trimise sau puse la dispozitia aceluiasi destinatar prin mijloace electronice, detaliile comune diferitelor facturi se pot mentiona o singura data, in cazul in care, pentru fiecare factura, toate informatiile sunt accesibile.
ApreciazăApreciază
Marcarea temporală a facturii la semnare cred că este o necesitate.
Definiția emiterii facturii în formă electronică este cel puțin ciudată. Oricum aș citi ce-i acolo, scopul emiterii este să arhivezi factura 🙂
Impunerea normelor Legii 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică arată că lobby-ul poate funcționa perfect în România.
ApreciazăApreciază
🙂 Multumesc. Macar nu sunt singurul…..:))
ApreciazăApreciază
Pingback: Factura electronică se întoarce « ADRIAN MUNTEANU