Scriu aceste rînduri avînd în faţă vorbele lui Andrei Pleşu:
„Ar fi vital, pentru igiena naţiei, să reabilităm sentimentul respectului (a pune oamenii la locul meritului lor şi a nu-ţi îngădui să spui orice despre oricine), sentimentul pudorii (opus ne-ruşinării generalizate, care nu mai ştie „ce se cade şi ce nu se cade”) şi sentimentul onoarei (ca antidot al ambianţei curente, în care, orice-ai face, nu te compromiţi niciodată)”
M-am întrebat de multe ori dacă unii dintre auditori au avut vreodată mustrări de conştiinţă sau le-a tremurat mîna semnînd un raport de audit. Dacă, dincolo de infimul cîştig material pe care îl obţin pe termen foarte scurt, îşi dau seama cît rău pot să facă acestei meserii. Dacă au “pătruns” vreodată înţelesul codului etic şi al standardelor.
Acele enunţuri simple din Codul etic sînt necesare tocmai pentru a demonstra onestitatea şi profesionalismul de care se aşteaptă să dea dovadă orice auditor. E vorba de “încrederea” care se construieşte în relaţie cu clienţii şi beneficiarii auditului.Înţelegem însă că sîntem dependenţi unii de alţii?
Ne întîlnim doar cu ocazia unor alegeri şi doar pentru a valida prin vot nişte persoane. Facem revoluţii
la o bere şi schimbăm lumea pe la colţuri de birouri. Ştim cum stă treaba, dar ne vedem de “business”. Atitudinea dăunează “afacerii” şi e păcat să ne tulburăm liniştea pentru doar cîţiva dolari. Mai bine audităm “planuri de securitate”, “certificăm aplicaţii” şi realizăm “target-ul”. Pe “bani adevăraţi”,
“business oriented”. Restul este ori frustrare, ori “Je m’en fiche!” –ism. Ambele însă, cu ştaif “certificat” !
Nu ştiu cui foloseşte această stare. Nu ştiu cine şi dacă a cîştigat ceva în aceşti ani. Am
senzaţia însă că, pe termen lung, bolnavul aflat în moarte clinică va deceda definitiv. Atunci vom avea
suficient timp să ne admirăm cu narcisism titlurile dobîndite. Atunci vom avea parte de multă linişte.
Vom fi…. cei mai buni. “Patch” –urile nu vor mai ajuta la nimic. Va fi nevoie de un alt “set up”.
“…should maintain the highest degree of integrity and conduct, and not adopt any methods that could be seen as unlawful, unethical or unprofessional to obtain or execute audit assignments. “
ADRIAN B. MUNTEANU 
Cred ca aceasta problema de ( lipsta de ) constiinta apare,din nefericire, in mai toate domeniile si cred ca motivele pentru care acesti oameni aleg sa se compromita sunt:
a) ideea de conformitate a unei realitati sociale (toti au facut la un moment dat un compromis, o favoare, „o mana spala pe cealalta”, „nu sunt primul si nici ultimul”)
b) lipsa banilor („trebuie sa traiesc si eu cumva”)
c) educatia precara in moralitate, etica.
Este o realitate faptul ca oamenii recurg la educatie pentru a afla tertipurile unei meserii, se fac studii ca se cere dar din pacate nu se transmit nici valorile acelei meserii.
Oamenii vor incerca sa justifice ca „asta este” si „asa se face de cand lumea”, doar nu voi reinventa eu sistemul. Regretabil este faptul ca facultatile sunt masinarii de bani nu de profesionisti, profesorii de cele mai multe ori sunt profesori de dictare nu formatori…si desi nu mai exista tovarasi…munca la norma e in floare.
Este un sistem incurajat prin insasi defectele la care lumea a invatat sa se adapteze.
Vreau sa inchei acest comentariu prin a lauda initiativa Dvs. de a semnala aceasta problema care ne bantuie pe toti, de la maturatorul de strada la presedintele de stat.
Krishnamurti : „A fi bine adaptat la o societate profund bolnava nu reprezinta un semn de sanatate”.
ApreciazăApreciază
Alex,
Ştiu că lucrurile sînt complexe. Nu voi găsi şi nici nu pot oferi rezolvarea lor prin cîteva rînduri scrise pe un blog. Mai ales de unul singur. Cred însă că, indiferent din ce sistem am face parte: educaţional, profesional, politic etc., ar trebui să ne facem meseria cu demnitate.
„Care este originea constrîngerilor neoficiale? Ele vin dintr-o informaţie transmisă pe cale socială şi reprezintă o parte a moştenirii pe care o numim cultură.”
ApreciazăApreciază