”Conformitatea” poate fi însă o bază (printre altele) pentru managementul riscurilor.

Lebedele negre ne deturnează gîndurile, făcîndu-ne să avem senzația că gîndurile „oarecum„ sau „aproape„ le-am prevăzut, pentru că sînt explicabile restrospectiv. Din cauza iluziei că ar fi predicitibile, nu realizăm impactul acestor Lebede în viața noastră. Viața este cu mult mai labirintică decît ne arată memoria; gîndirea noastră transformă istoria într-o chestie netedă și liniară, care ne face să subestimăm aleatoriul. Iar atunci cînd îl vedem, ne temem de el și reacționăm în mod exagerat. Din cauza acestei frici și a acestei obsesii pentru ordine, unele sisteme umane, sfîșiind invizibilul sau logica nu prea vizibilă a lucrurilor, tind să se expună la vătămarea provocată de Lebedele Negre și nu benefciază aproape niciodată de pe urma lor. Cînd cauți ordine, capeți o pseudo-ordine; nu obții o cotă de ordine și control decît atunci cînd accepți aleatoriul – Antifragil, N.N Taleb

Starea naturală a lumii/universului în care trăim este ”bezna/întunericul”. ”Lumina” este ”evenimentul ” excepțional de fapt.

Cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi considerăm că intervalul ”cît este lumină” este intervalul normal în care suntem activi iar cînd vine ”întunericul”, trebuie să dormim. Dar dacă, minoritari fiind, am locui în Nordul extrem al Europei,  Asiei sau Americii situația ar fi pe dos. Motivul acestui exemplu: suntem obligați să trăim în „constrîngeri„ într-o lume plină de riscuri și de ”aleator” pe care încă nu o putem înțelege pentru că ne lipsesc foarte foarte multe informații.

Știați că în cazul Reactorului de la Fukushima nimeni nu a luat în calcul scenariul unor valuri de peste 14 m care vor inunda ulterior generatoarele care nu au mai pornit din acest motiv după cutremur?

Așadar, orice eveniment este posibil pentru că nu avem nici o informație obiectivă despre viitor. Să facem un exercițiu: atunci cînd ne asumăm un risc luăm în calcul probabilitatea de avea dreptate/rezultatele pozitive sau consecințele negative? ….. Dacă răspunsurile ar fi într-o ceașcă de cafea sau în cărțile de Tarot….

Teoria prospectivă dezvoltată de laureatul Nobel Daniel Kahneman ne spune că:

• atunci când există incertitudine cu privire la rezultate avem tendința să optăm pentru recompense sigure;
• acordăm o importanță mai mare pierderilor reduse, deși acestea sunt improbabile.

Gîndirea noastră este circumscrisă în două modele: experimental şi raţional. Pînă la dezvoltarea “raţionalităţii” în drumul nostru spre maturitate, învăţăm preponderent prin experimentare/joc (în copilărie) într-un mediu pe care nu avem puterea/libertatea să îl alegem noi ci adulții de lîngă noi. Mediu care în multe situații este un mediu cu ”riscuri fizice minime”.

Cînd ajungem însă adulți, chiar dacă ştim dimensiunea cantitativă a unui risc, decidem şi pe baza altor variabile: reprezentativitatea şi disponibilitatea scenariilor, de exemplu. De cele mai multe ori, evaluăm riscurile cognitiv dar reacţionăm…..emotiv: probabilitatea matematică de cîștig la Loto 6/49 este 1 din 13.983.816 combinații posibile! Iar acel ”1” se întîmplă să apară fără să se fi ”întîmplat” restul de 13.983.815 combinații….

În concluzie, există o cunoaştere intuitivă (și subiectivă!) pe care o aplicăm majoritar în determinarea riscurilor (scenariilor de risc) fără a fi conştienţi de “modele”, fără a aplica “calcule” probabilistice complicate. ”Organele de conducere” ar trebui să se asigure că ”toate nivelurile de management” (nu doar IT) sunt conștiente de cum și când să răspundă la evenimente IT adverse.

________________________________________

Sursa imagine: MANAGEMENTUL RISCURILOR DE SECURITATE CIBERNETICĂ. Reziliență într-o lume digitală