De multe ori, în cadrul discuțiilor, afirm că mă încred mai mult în legile naturii (fizică matematică, chimie..) decît în teorii dovedite pe bază de eșantioane statistice. Cred că orice lucru de pe această planetă, fie că este ființă vie, fie că este făcut de mîna omului, are propriul ciclu de viață: este conceput, se naște, trăiește și moare/dispare. Nu prea avem multe exemple care să poată susține contrariul.

Care este legătura între banalitățle de mai sus și IT? Domeniul acesta nu este cu nimic diferit ca fundament de celelate. Teoreticienii pe de o parte (în ultimii 10-15 s-au scris tomuri întregi de articole științifice bazate strict pe analize statistice greșite!) și mediul de afaceri pe de alta (bazîndu-se pe articolele științifice anterioare!), încearcă să facă din IT un fel de alfa și omega civilizației umane. Depinde însă de care parte a baricadei de poziționezi. Dacă eliminăm din discuții etnocentrismul domeniului vom constata, de exemplu, că din punct de vedere al creșterii forței de muncă, mașina de spălat a avut un impact economic mai mare decît aplicațiile și calculatoarele. Dar nici despre asta nu vreau să spun prea multe.

Folosim tot felul de cuvinte pompoase: tehnologii disruptive, advanced persistent threat, cloud computing…Dacă însă dăm la o parte cuvintele descoperim ca la bază, ca principii, nu sînt multe lucruri noi. Tehnologie disruptivă a fost și motorul cu aburi, curentul electric, tractorul avionul etc…APT- existau și înainte de nașterea calculatorului. Și dacă ne uităm în istoria noastră descoperim că întotdeauna unii au vînat informații în timp ce alții încercau să le protejeze. Dar pe cît de mult se aseamănă tipurile, pe atît sînt de diferite! Pentru că trăim alte timpuri.

Sîntem influențați de tehnologie? Întotdeauna am fost! Indiferent de numele acesteia. Este în firea noastră! Este în firea noastră să fim comozi! Să trăim după principiul rezistenței minime. Gîndim complicat deși la bază este vorba de simpli algoritmi. Subscriu, printre multe altele, punctului de vedere al lui Nicholas Carr: Internetul ne prostește! (The Shallows, sau pe scurt aici).

Mintea noastră face foarte greu distincția dintre riscuri și incertitudini. Pentru că, în multe cazuri, cei mai mulți dintre noi, atunci cînd ne referim la viitor raționăm inductiv și nu deductiv: observăm un număr finit de evenimente din trecut și, pe această bază, ajungem la o concluzie cu caracter general despre ce se va întîmpla în viitor! Psihologii cred că asta e o caracteristică a creierului nostru și nu prea avem ce face. (Vezi David Hume An Enquiry Concerning Human Understanding)
Ori de cîte ori vom reuși să obținem o probabilitate obiectivă despre un eveniment din viitor vom putea discuta despre riscuri. În toate celelalte cazuri e vorba de incertitudini. Există atît de multe variabile ale evenimentelor pe care vrem să le cuantificăm încît în mod fundamental aceste evenimente sînt incertitudini și nicidecum riscuri. Concluzia asta nu îmi aparține. Este o reformulare din The General Theory of Employment, Interest and Money (1936) a lui J.M.Keynes:

Even apart from the instability due to speculation, there is the instability due to the characteristic of human nature that a large proportion of our positive activities depend on spontaneous optimism rather than mathematical expectations, whether moral or hedonistic or economic. Most, probably, of our decisions to do something positive, the full consequences of which will be drawn out over many days to come, can only be taken as the result of animal spirits—a spontaneous urge to action rather than inaction, and not as the outcome of a weighted average of quantitative benefits multiplied by quantitative probabilities.

Și totuși, care ar fi ”lucrurile” care ne afectează și ne vor putea afecta viitorul „tehnologic„?

• consumerismul IT/BYOD
• mobilitatea + IoT
• colaborarea în masă (individuală și/sau organizațională)+big data
  
• cloud-ul

Aceștia cred că vor fi ”4 piloni” ce vor afecta fundamental securitatea informațiilor. Sînt ”lucruri” aflate în a doua fază a ciclului de viață despre care nu știm cum vor ”crește”. Inducția nu ne ajută deloc în acest caz. Doar deducția