Asigurarea continuității afacerii este un proces care ar trebui să:

• minimizeze orice risc de perturbare a serviciilor, prin proiectarea/dezvoltarea unor structuri interne și procese „rezistente„;
• ne asigure că ne putem menține serviciile esențiale în timpul întreruperilor cu diferite niveluri de gravitate;
• ajute personalul în caz de incident și pentru a se asigura că personalul este capabil să facă față perturbărilor;
• ne asigure că, în cazul în care apare o perturbare, prioritatea principală va fi recuperarea serviciilor cheie în perioadele convenite.

Procesul în sine nu este complicat:

1. Se realizează ‘Business Impact Analysis’ (BIA)
2. Pe baza sa se produce Business Continuity Plan (BCP)
3. Se testează și validează BCP
4. Se evaluează eficiența BCP și se corectează lucrurile
5. Se întreține cu regularitate BCP-ul.

Doar că „povestea„ asta cu BCP vine de fapt din alta, ceva mai mare și nu se limitează la a „avea un document pentru că așa cere ISO27001„ etc. Povestea cu BCP își are originea în ceva ce facem în mod uzual și care se numește „Business Continuity Management„ și este despre oameni, procese și bunuri. Ce facem în mod uzual?

În primul rînd căutăm să reducem riscurile apariției unui incident sau să îi minimăzm consecințele dacă acesta apare. Pentru asta facem de fapt BIA. Apoi reacționăm la incident: cum facem să funcționeze lucrurile (serviciile critice)? Este momentul în care activăm BCP. În continuare „facem ceva„ – se pune în practică ce scrie în BCP....Dacă „scriitura„ este doar formală nu ar trebui să avem mari așteptări.

Un Plan de continuitate a afacerii nu poate fi considerat fiabil până când nu a fost testat și s-a dovedit funcțional. Exercițiul de testare nu este conceput pentru a lua pe cineva prin suprindere, nu testează performanțele individuale ci procedurile planului! La nivel individual acest exercițiu de testare ar trebui să aducă un confort sporit: știi că ești pregătit în caz de…

Am scris toate cele de mai sus pentru că în multe situații practice din anii care au trecut, cînd am ajuns la scenarii care vizau „îmbolnăviri„, mi se răspundea cu „foarte puțin probabil„. Argumentul meu că „nu mă interesează probabilitatea„ nu a fost unul suficient de convingător. În schimb am citit/revizuit BCP-uri cu scenarii „puțin probabile„ ale unei „furtuni de nisip„ sau al unei „avalanșe„….

„Scenariile„ din BCP trebuie să fie în prima fază (pînă după testare), în primul rînd, un exercițiu de învățare. Cei care au făcut armata știu despre „exercițiile de alarmare„ care erau de două tipuri: anunțate și neanunțate.

Exercițiul ar trebui privit și ca o oportunitate de a repeta răspunsurile/reacțiile la probleme și de a face greșeli într-un mediu sigur, fără a avea un impact real asupra afacerii. Orice comentarii, probleme identificate sau alte contribuții aduse de orice participant la testarea BCP ar trebui să fie pozitive și fără critici la adresa unei persoane.

Cam atît despre BCP. Să trecem la….îmbolnăviri.

Conduci o afacere. Ai citit în presă, primești informări despre ce se întîmplă în țară și in afara ei în legătură cu COVID19. Nu ești un „isteric„ nici un „panicat„.

Lunea trecută cînd ai ajuns la serviciu ai fost informat că lipsesc mai mulți angajați. Un subaltern se plîngea că la el în birou colegii tușesc și strănută. Astăzi, unul din principali tăi furnizori te-a sunat și ți-a comunicat că își protejează angajații și nu va opera nici o livrare în următoarele 7 zile.

În acest moment știi:

• care sînt proiectele importante la care se muncește?
• care sînt angajații care au cunoștințe și abilități unice și pentru care nu ai înlocuitor?

În timp ce cauți răspuns la aceste întrebări (să nu uităm că ceea ce scriu este doar un exercițiu), Ministerul Educației a anunțat închiderea școlilor pentru o perioadă de două săptămîni. 40% dintre angajații tăi te anunță că vor concediu fără plată pentru că nu au cu cine lăsa copiii acasă în această perioadă.

Peste două zile afli că unul dintre angajații tăi este internat în spital suspect de …Covid19.