Unul dintre obiectivele pe care le-am avut cînd am început acest blog a fost să verific în timp cît din ceea ce scriu este corect, valabil și cît se vor dovedi ”cai verzi pe pereți”.

În vara lui 2014 scriam:

Și totuși, care ar fi ”lucrurile” care ne afectează și ne vor putea afecta viitorul „tehnologic„?

• consumerismul IT/BYOD
• mobilitatea + IoT
• colaborarea în masă (individuală și/sau organizațională)+big data
• cloud-ul

Aceștia cred că vor fi ”4 piloni” ce vor afecta fundamental securitatea informațiilor. Sînt ”lucruri” aflate în a doua fază a ciclului de viață despre care nu știm cum vor ”crește”. Inducția nu ne ajută deloc în acest caz. Doar deducția.

Pentru o predicție făcută în 2014, am constat că lista a îmbătrânit remarcabil de bine.

Cloud-ul a fost predicția cea mai validată. A trecut din „faza a doua” în infrastructura dominantă. Astăzi este unul din vectorii centrali de risc în securitate (configurări greșite, identitate, lanț de aprovizionare). Este lovit în plin.

Mobilitate + IoT se confirmă parțial-spre-puternic. Mobilitatea a devenit normă absolută. IoT s-a extins, deși fragmentarea și problemele de securitate au evoluat cam cum am sugerat: creștere imprevizibilă, greu de controlat.

Colaborare în masă + big data se confirmă dar cu o evoluție pe care nu o puteam numi concret atunci. „Big data” ca etichetă s-a stins, însă substratul (acumularea masivă de date colaborative) a devenit combustibilul pentru AI/ML. Pilonul s-a transformat, nu a dispărut. Este exact ciclul de viață pe care l-am descris.

Consumerism IT/BYOD — este cel mai slab punct în prezent. Tendința de fond (angajatul aduce propria tehnologie/propriile aplicații) e mai vie ca oricând, dar terminologia s-a învechit. BYOD ca temă de sine stătătoare s-a topit în paradigme mai largi: zero trust, endpoint management, remote work post-2020….

Marea absență, ironică față de propriul meu avertisment, este chiar limitarea inducției pe care o criticam atunci. Nu apar (și greu puteau apărea în 2014!!!!):

• AI generativă / LLM-uri – astăzi cel mai mare reașezător al securității informației;
• Ransomware-ul ca model industrializat;
• Identitatea ca nou perimetru de securitate.

Aceasta este o ilustrare perfectă a celor pe care le-am scris acum 12 ani: extrapolând inductiv din ce era vizibil în 2014, nu puteam „deduce” rupturile care nu existau încă în niciun eșantion de observație!

Închei la fel ca în 2014 dar acum cu o idee despre ce va fi cu AI: inducția nu ne ajută deloc în acest caz. Doar deducția!