Revenire la auditarea CyFun (2): PR.DS-11.1 sau cum (nu) numărăm backup-urile

În urma unui schimb de idei pe LinkedIn, la articolul anterior, am ales backup-ul ca studiu de caz. De ce? A fost printre propunerile interlocutorului meu și, în același timp, pare simplu de auditat: avem sisteme, joburi, jurnale… totul se exportă dintr-o consolă. În plus, mai am un exemplu pentru curs…

Doar că… un sistem critic fără backup nu apare în niciun jurnal. Iar 2% execuții eșuate și 15% eșecuri netratate nu sînt două variante ale aceluiași indicator. Sînt două probleme diferite. Înainte de a calcula procente trebuie să stabilim ce evaluăm, ce considerăm excepție și cum ajungem de la constatări la scor.

Pentru că îmi place COBIT, am răspuns că poate ar fi utilă o descompunere a controlului în activități, după modelul nivelurilor de capabilitate ale proceselor. Lista și repartizarea pe stadii sînt propunerile mele.

Ce cere controlul

PR.DS-11.1 – Backup-urile datelor critice pentru activitatea organizației trebuie efectuate și stocate pe un sistem diferit de dispozitivul pe care se află datele originale.

Controlul este Măsură cheie, cu ținta 2,5 la Bază și 3 la Important și Esențial. Anexa nr. 2 nu spune explicit cum se verifică ținta unei măsuri cheie din cele două scoruri, de documentație și de implementare. (Eu cred că fiecare ar trebui s-o atingă separat.) Aici scriu doar despre implementare.

Testele de restaurare le evaluez la PR.DS-11.2, iar cerințele suplimentare privind securizarea depozitelor la PR.DS-11.3. Nu le confund cu obligația din PR.DS-11.1 de a efectua backup-uri și de a le stoca pe un sistem diferit.

Activitățile, pe stadii de maturitate

Pentru PR.DS-11.1 propun următoarele activități. Unele provin din enunțul controlului, altele din ghidul de implementare sau din Anexa nr. 2. Am adăugat și activități pe care le consider necesare pentru audit.

Stadiu maturitateCod activitateActivitateSursa
2A1Identificarea datelor criticeEnunț (implicit), ghid
A2Efectuarea regulată a backup-urilorEnunț, ghid
A3Stocarea pe un sistem diferitEnunț (explicit)
3A4Strategie aprobată, frecvență și retențieGhid + completări propuse
A5Acoperirea tuturor datelor critice (reconciliere cu inventarul și BIA)Enunț + metodă de audit propusă
A6Definirea și revizuirea RPO/RTOGhid
A7Detectarea și tratarea eșecurilorActivitate propusă
A8Acoperirea mediilor OT, dacă existăGhid
4A9Indicatori raportați, cu țintăAnexa nr. 2
5A10Îmbunătățirea continuă a ținteiAnexa nr. 2

Stadiile le citesc cumulativ, ca în COBIT. Nu toate activitățile au însă aceeași greutate. A1, A2, A3 și A5 verifică direct enunțul: datele critice au backup, pe un sistem diferit. Pe acestea le consider eliminatorii: A1–A3 de la stadiul 2, A5 de la stadiul 3. Pentru celelalte activități ale stadiului 3 cer dovezi pentru majoritatea lor. Este o regulă propusă de mine, inspirată din COBIT. Anexa nr. 2 cere dovezi pentru majoritatea (???) activităților procesului, fără să le repartizeze pe stadii.

La A5 verific dacă toate datele critice sînt acoperite prin backup. Pentru sistemele noi, consider A5 realizată numai dacă backup-ul este activ cel tîrziu la intrarea în producție. Un termen de grație prevăzut în politica internă nu înlocuiește cerința controlului. Dacă un sistem critic a funcționat 20 de zile fără backup, A5 nu este realizată, chiar dacă politica permite 30 de zile.

Fac diferența între lipsa mecanismului de backup și eșecurile unui mecanism existent. Prima afectează A5. Consecințele celor din urmă asupra respectării RPO le verific separat.

La A7 stabilesc criteriul dinainte: procedură aprobată, alertare pentru toate joburile configurate și înregistrări care arată că procedura se aplică. O procedură și cîteva tichete nu ajung. Dacă abaterile arată că procedura nu este aplicată sistematic, A7 nu poate fi considerată demonstrată.

Populațiile

Populația NU se construiește din consola de backup. Mai întîi stabilesc ce trebuie protejat, din inventar și BIA, apoi compar cu ce este protejat efectiv.

La execuții am cel puțin cinci populații:

  • execuții așteptate conform strategiei;
  • execuții programate;
  • execuții inițiate;
  • execuții finalizate, cu succes sau cu eșec;
  • rerulări.

Nu se pot înlocui una cu alta. Numărul de joburi nu dovedește acoperirea sistemelor: un job poate proteja mai multe obiecte, iar un obiect poate fi acoperit printr-un serviciu gestionat.

ToD-ul, cu politica, strategia, RPO/RTO și un walkthrough pe un sistem critic, îmi spune dacă procedura descrie realitatea. Documentația, oricît de bună, nu dovedește că backup-urile au funcționat.

Rata de excepții

Pentru funcționarea pe perioada evaluată folosesc:

R = intervale în care RPO a fost depășit / total intervale evaluate

Un job eșuat și rerulat la timp poate să nu producă nicio depășire RPO. Unul care eșuează mai multe zile la rînd poate produce mai multe intervale neconforme.

Folosesc depășirile RPO drept ”excepții de proces”. Este alegerea mea, nu o echivalență stabilită prin ordin. Anexa nr. 2 vorbește despre excepții de proces, fără să spună ce populație și ce formulă se folosesc. R nu acoperă tot controlul. Separarea backup-urilor de sistemele originale o verific prin A3.

Exemplu

O entitate de nivel Important, cu 20 de sisteme critice, backup zilnic, RPO de 36 de ore, aprobat de management și o perioadă de 365 de zile. Unitatea de evaluare este ziua-sistem. Orice zi în care RPO a fost depășit, chiar și temporar, este neconformă.

  • execuții așteptate: 20 × 365 = 7.300;
  • un sistem nu are niciun job, deci execuțiile inițiate sînt 19 × 365 = 6.935;
  • 146 de execuții au eșuat;
  • 22 de eșecuri nu au nicio dovadă de tratare.

Istoricul punctelor de recuperare arată, pentru cele 19 sisteme protejate, 31 de zile-sistem cu RPO depășit. Fiecare zi-sistem este numărată o singură dată. Cele 31 nu includ cele 365 de zile ale sistemului fără backup. Fără acest istoric, R nu se poate calcula. Numărul de joburi eșuate nu ține loc de istoric.

R = (365 + 31) / 7.300 = 5,4%

Pe activități:

  • A1 este realizată: toate cele 20 de sisteme critice sînt identificate;
  • A2 și A3 sînt realizate la nivelul definit pentru stadiul 2: pentru cele 19 sisteme protejate se fac backup-uri regulate, stocate pe un sistem diferit de cel cu datele originale;
  • A4 și A6 sînt realizate;
  • A5 nu este realizată: un sistem critic a stat fără backup tot anul;
  • A7 este demonstrată în modelul propus: procedura există, alertarea acoperă joburile configurate și există probe privind aplicarea ei. Din 146 de eșecuri, 124 au fost tratate conform procedurii. Celelalte 22 rămîn deficiențe operaționale. Presupun că acestea nu indică o neaplicare sistematică a procedurii;
  • A8 nu se aplică;
  • A9 nu este realizată: entitatea raportează lunar, dar fără țintă.

R surprinde numai consecințele celor 22 de eșecuri asupra respectării RPO, nu și deficiențele de monitorizare care nu au produs depășiri.

Scorul

Activitățile stabilesc stadiul, iar R poate doar să-l limiteze, după pragurile din Anexa nr. 2: sub 10%, 5% și 1%.

A1–A3 susțin stadiul 2. A5 nu este realizată. În modelul propus, A5 este eliminatorie deoarece verifică direct acoperirea datelor critice, cerută de PR.DS-11.1. Stadiul 3 este astfel blocat, chiar dacă A4, A6 și A7 au dovezi.

R = 5,4% nu limitează suplimentar stadiul.

Scorul de implementare este 2. Nu pentru că procesul ar fi informal, ci pentru că nu a demonstrat stadiul 3. Încadrarea o decide A5, nu procentul.

Să schimbăm exemplul: și al douăzecilea sistem are backup, iar în tot anul există doar 3 zile-sistem cu RPO depășit.

R = 3 / 7.300 = 0,04%

Ca procent, R ar permite chiar stadiul 5. Presupun că activitățile necesare stadiului 3 sînt demonstrate, inclusiv A7, după același criteriu. Scorul rămîne însă 3, pentru că A9 nu este realizată.

(Exemplu pur didactic)

Mulţumesc.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.