Cîteodată, îndelednicirea mea este să îmi las gîndurile să umble aiurea. Adică “pasc idei şi rumeg gînduri”. Astăzi e una din acele zile.

Cînd vorbesc despre audit şi ISACA invariabil îmi aduc aminte de anii studenţiei. Atunci s-a întîmplat ca în facultate să se înfiinţeze Centrul Româno-American pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Private. Cu această ocazie au venit vreo două camioane de cărţi din SUA şi, în timpul practicii, am fost să le “sortăm” pe domenii. Cum în acele vremuri Internetul abia se năştea, cărţile erau principala sursă de informare. Aveam impresia că îmi trec prin mînă comori. Îmi doream să am timp să citesc tot: de la contabilitate la bursă; de la sisteme informaţionale la marketing. Publicată în 1987, una dintre aceste cărţi avea să îmi influenţeze destinul: prin ea am aflat de “EDP audit”. Atunci am primit-o cadou de la un profesor care, fiind conducătorul lucrării de licenţă şi ulterior mentorul tezei de doctorat, mi-a dat aripi. M-a lăsat să visez.

Păstrez cartea în bilbiotecă ca pe un trofeu. Din cînd în cînd mai recitesc din ea pentru că principiile nu s-au schimbat. Anii au trecut, acum pendulez între “catedră” şi “piaţă”. Cu capul în nori, caut să rămîn cu picioarele pe pămînt.

Despre cum se face educaţie în România s-a scris, se scrie şi se va mai scrie mult. Cu mai bine de un an în urmă am scris si eu aici de ce nu cred în reforma din universităţi: pentru că nu se poate face doar dintr-o sau într-o singură direcţie. Doar prin “lege”. Pentru că Educaţia nu este doar problema “lor”: părinţi, elevi sau profesori…Este problema “noastră” ca popor. Cînd ne vom implica toţi, lucrurile se vor schimba. Pînă atunci vom privi, cu nostalgie sau cu ciudă prin curţile altora. Dacă vom fi nepăsători vom fi părtaşi la “o moarte”. Dar nu acesta este subiectul de astăzi ci un licăr de speranţă.

În decembrie, am reuşit recunoaşterea ISACA Student Group în Universitatea Alexandru Ioan Cuza. Deşi oarecum dificil, nu e cine ştie ce dacă te rezumi la a te bucura că vezi un nume listat pe situl isaca.org. E doar…fandoseală, spoială. Mai departe este nevoie de multă implicare: atât din partea studenţilor, profesorilor cât şi din partea companiilor. E nevoie ca studenţii să înţeleagă că, în condiţiile din România, este responsabilitatea lor să se implice! Să nu aştepte să “li se dea”! Să nu aştepte “reformă” din partea Ministerului, a unei clase politice care a ridicat hoţia la rang de virtute. Ei sunt, sau ar trebui să fie, principalii vectori ai schimbării. Fără văicăreli, ci cu sudoare. Apoi mai este şi responsabilitatea companiilor să se implice dacă nu sînt mulţumite de “serviciile” şi “produsele” livrate de facultăţi. De oamenii care scot pe piaţă aceste “produse”. Şcoala influenţează societatea şi societatea influenţează şcoala. WIN-WIN sau….eşec. (O analiza lucidă face academicianul Solomon Marcus: Educatia, un bolnav cu diagnostic controversat)

Ieri seară a avut loc primul eveniment organizat de ISG: prezentarea obiectivelor grupului; certificările ISACA; concurs cu premii pentru studenţii din ISG

Deloitte România este compania care a pus la dispoziţie concursul şi premiile. Nu a fost prea greu: o idee; doi oameni; puţină implicare şi sprijin reciproc: mediu academic-companie privată.

Tema concursului: CYBER CRIME. Pe scurt, este vorba de un scenariu adaptat din realitate: conducerea băncii în care lucrezi este îngrijorată din cauza atacurilor cibernetice cu care s-au confruntat o parte dintre competitori. Echipa ta a primit ca sarcină să prezinte un punct de vedere şi explicaţii cu privire la riscurile cărora banca trebuie să le facă faţă precum şi modul în care trebuie începută organizarea apărării. Trebuie să se răspundă la un număr de 6 întrebări în maxim 1000 de cuvinte şi să se realizeze o prezentare către boardul băncii, maxim 10 minute.

Despre companiile din „B4” ştiu puţin peste lucrurile de bun simţ. Despre implicarea lor în zona educaţională ştiam doar ceea ce se întîmplă în afara României, prin legăturile ce le am – mai ales în UK şi Belgia (poate şi din cauză că „funcţionez” mai mult în Iaşi şi nu aflu la timp ce se întîmplă în Bucureşti). Nu ştiam că există „Deloitte University”. Dacă nu s-ar fi întîmplat acest concurs nu aş fi aflat de implicarea lor în zona educaţională. Le mulţumesc.

Pe alte meleaguri, o specializare precum Informatica Economică (Business Information Systems sau IT Management Business) este sprijinită de peste 50 de companii din mediul privat. De la numele mari – Deloitte, Microsoft, Oracle, IBM C&A, HP, Deutsche Bank etc, la companii mai mici, fără „imagine” internaţională. Poate, într-o bună zi, astfel de colaborări vor face parte şi din firescul vieţii noastre. Pentru că va fi win-win întotdeauna.

Cred că este nevoie de mai multă comunicare. Oameni care doresc şi care pot să schimbe lucrurile există. Nu s-au întîlnit încă.