3.4. Simplificare
– Imbunatatirea legislatiei privind achizitiile publice, in sensul simplificarii acesteia si impunerea unei transparente totale in acordarea contractelor publice in administratia centrala si locala.

– Introducerea sistemelor de guvernare electronica si a ghiseului unic.

(Sursa: Programul de guvernare al noului guvern Cioloș)

Nu am dorit să scriu „audit„ deși despre așa  ceva este vorba. Mi-aș dori, dacă tot avem un guvern „nou„,ca cineva cu autoritate să decidă verificarea tuturor cotractelor IT din ultimii 3 ani să spunem.

Și cînd spun „verificare„ am în vedere analiza beneficiilor raportate la costuri. Să pornească de la „strategiile„ (care în mare parte sînt copy-paste) făcute publice cu ani în urmă și să urmărească „beneficiile„ obținute.

Aș vrea să știu, dintr-o curiozitate pur academică:

• dacă există un inventar la zi al tuturor celor cumpărate și puse în funcțiune;
• cîte dintre „soluțiile„ achiziționate sînt duplicate;
• cîte dintre „soluțiile„ achiziționate sînt funcționabile așa cum au fost solicitate;
• cine are responsabilitatea finală pentru a cere un produs/serviciu la un anumit cost (argumentul cu licitațiile nu este valid. În majoriatea Caietelor de sarcini caracteristicile sînt copy-paste de la producător, sînt peste nevoile reale ale beneficiarului iar bugetul este publicat și este de cele mai multe ori suficient.);
• care sînt primii 3 furnizori ai Ministerului X, în ultimii 3 ani și care este valoare produselor/serviciilor livrate;
• care sînt costurile cu „întreținerea„ și o comparație a acestora cu costurile de achiziție;
• dacă tot sînt oameni școliți în ale ITIL-ului, cum se urmăresc contractele?;
• cum arată o analiză cost-beneficiu în IT?;
• cine poate calcula o rată de recuperare a investițiilor? (TCO e posibil să fie prea complicat)
• cum se decid prioritățile în alocarea fondurilor? (dacă 100 școli nu au canalizare se alocă resurse pentru „portal de instruire a angajaților comunelor„?)